| 1.
|
PĂRĂGIN'I, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcţii etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgen'i vb. IV] - Din paragină.
Sursă
: DEX'98
(25219)
- RACAI |
| |
| 2.
|
PĂRĂGIN'I vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina. Sursă
: Sinonime
( 199294)
- siveco |
| |
| 3.
|
părăgin'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. părăgin'esc, imperf. 3 sg. părăgine'a; conj. prez. 3 sg. si pl. părăgine'ască
Sursă
: DOR
(269584)
- siveco |
| |
| 4.
|
A PĂRĂGIN//'I ~'esc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină
Sursă
: NODEX
(346879)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE PĂRĂGIN//'I pers. 3 se ~'este intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înţeleni. 2) (despre clădiri, construcţii) A fi gata să se dărâme; a deveni subred; a se subrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină
Sursă
: NODEX
(346880)
- siveco |
| |
|
|